„Dorul este cel mai abstract și cel mai altruist dintre sentimentele mele, este legea care-mi face sufletul iobag pe un petec de pământ. (…) Înaintez sub încărcătura de imagini, de suferințe și de iubiri înfășurate în nebuloasa de dinaintea nașterii mele, pe care o port cu mine mereu într-o continuă, exaltată, epuizantă comparație, și încerc să-mi imaginez o viață liberă de dor. Nu reușesc.“ (Ana Blandiana – Geniul de a fi)
