Singuratatea – un ‘virus’ care ucide

Standard

Nu voi spune ce m-a inspirat sa abordez acest subiect, pentru ca nu este vorba de o intamplare placuta care sa merite a fi impartasita.

Cert este insa ca am vazut urmarile singuratatii la diferite persoane, in diverse ipostaze si pot spune din toata inima un ”NU” hotarat solitudinii. Iar cand spun asta nu ma refer la acele momente de singurate in care ne refugiem fiecare din noi pentru a ne regasi cu noi insine sau pur si simplu pentru ca simtim nevoia de ”liniste”, ci de izolarea sau si mai rau, de singuratatea in doi (dar despre aceasta intr-un topic viitor).

Ma pot exprima din proprie experienta, deoarece am trait toate aceste stari; singura, ”in doi”, singura in doi,  desi fiind totul relativ pe asta lume este posibil ca ceea ce eu afirm sa fie doar un punct de vedere personal, total eronat (desi mi-e greu sa cred).

Asadar consider ca a fi singur este una din marile poveri ale vietii.

Prinsi insa  in noianul de griji cotidiene, uitam ca mai avem si un suflet. Uitam ca adevarata viata se ”imparte” la doi; ne amagim singuratatea cu diferite ocupatii (iar una din ele – virtualul – a luat o mare si ingrijoratoare amploare) iar cand sufletul incepe sa tipe infrigurat, avid de iubirea reala, de popularea spatiului imediat personal, de atingerea FIZICA a unei PERSOANE, constatam ca am devenit intre timp morti-vii sau vii…morti.

8 responses »

  1. Uneori destinul duce tratative cu tine şi nu te pune în faţa faptului împlinit. Te caută destinul, sună la uşă, se curăţă pe tălpile pantofilor pe hol şi acceptă să facă o şuetă cu tine în faţa unei ceşti aburinde de cafea, anunţându-te cum vrea să umble la macazul vieţii tale. Alteori însă destinul n-are chef de politeţuri şi năvăleşte pur şi simplu pe geam, pe uşă, pe coş, ca barza sau ca moş Crăciun. Intrebarea e:vom sti cu adevarat cand va fi momentul in care sa ne bucuram cu adevarat de viata?…sau vom trece nepasatori peste,privind mult prea departe…. ca sa vedem aproape?

  2. @Da,Santos…se intampla atat de des sa nu vedem padurea din cauza copacilor…
    Cred…cred ca trebuie sa te bucuri de viata in fiecare moment al ei;sa te bucuri cand te-ai trezit dimineata,caci ai fost binecuvantat cu inca o zi de lumina.
    Sa te bucuri de dragoste si de orice forma a ei si sa o ”inhati” deindata ce o zaresti(daca).
    Si ca sa schimbam putin tonul deja mult prea dramatic,pentru cine nu vede,putem sa procuram ”Visine”.
    Multumesc de vizita!

  3. Şi zii aşa, marchizo, mă declaraşi moartă cu acte în regulă !🙂
    Te înşeli amarnic, eu niciodată nu am fost mai vie ca acum, în afară poate de perioada anterioară singurătăţii în doi, cum spui tu, şi care a început evident mai târziu decât plăcerea de a fi un cuplu. Însă, la un calcul scurt, perioada de singurătate este deja destul de lungă.
    Şi o noutate recentă (pentru mine, cea care s-a temut de singurătate mai tare decât de moarte): ador să fiu singură, sunt fericită să fiu singură, în sfârşit, acum de-abia, sunt eu, cea adevărată, cea mai adevărată…

  4. @Luminita,poate ca tu te simti bine in singuratate,dar cred ca este un punct de vedere minor,neimpartasit de cei mai multi…
    Eu cred ca tu ai ”cazut”intr-una din cele mai daunatoare stari:OBISNUINTA!

  5. Faptul ca un punct de vedere nu este impartasit de cei multi, nu il face minor. Il face doar diferit, singular, nu minor.
    Nu am cazut in obisnuinta, dimpotriva, de-abia acum am o viata plina de neprevazut, de deschidere spre interiorul propriu, spre fascinanta mea lume interioara. Si cine a spus ca singuratate inseamna sa fii singur? parca mai jos putin spuneai ca mult mai grava e singuratatea in doi !🙂

  6. 1.@Luminita,un punct de vedere ce este impartasit de un procent mai mic de jumatate dintr-o multime de oameni,il face MINOR.Singular este atunci cand il sustine o singura persoana;zic eu…dar,deh..tu esti d-na profesoara, asa ca se poate sa ma insel…
    2.Am specificat ca atunci cand spun ”singuratate” nu ma refer la timpul alocat introspectiei.
    3.Cine spune?Pai…TU!” ador să fiu singură, sunt fericită să fiu singură, în sfârşit, acum de-abia, sunt eu, cea adevărată, cea mai adevărată…”
    Deci….🙂

  7. Ca profesoară de limba şi literatura română nu îmi rămâne decât să dau definiţii din dicţionar (pentru că pe mine nu mă creditezi că ştiu…):
    MINOR, -Ă (fr., lat.) adj. 1. (Şi subst.) Care nu a ajuns la vârsta majorităţii civile. Ant. major. 2. De importanţă redusă, de puţin interes.
    Să cred că tu ai vrut să spui că punctul meu de vedere, fiindcă este împărtăşit de mai puţin de jumătate din oameni, este „de importanţă redusă”, „de puţin interes” ???
    Sau ai vrut doar să spui că punctul meu de vedere aparţine unei minorităţi ? Da, de acord, punctul meu de vedere aparţine unei minorităţi, dar chiar dacă acea minoritate s-ar reduce la o singură persoană, la mine în acest caz, punctul acesta de vedere nu devine MINOR, cel puţin eu nu cred că e de importanţă redusă, de puţin interes… Sunt absolut sigură că cel puţin încă un om, dacă nu mai mulţi, îl consideră adevărat iar unii poate îl consideră interesant tocmai pentru că e punctul MEU de vedere şi au mai rămas câţiva, puţini, ce e drept, oameni pe lumea asta pe care îi intereseayă punctul meu de vedere, ca atare nu îl consideră MINOR, cum spui tu !🙂
    Mulţumită acum ? Tu l’as voulus, Georges Dandin !🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s