‘Cer prea mult?’

Standard

De-a lungul vietii am intalnit persoane cu diferite pretentii de viata; in functie de caracter, mediu de viata, posibilitati, vise, etc, ne tesem idealuri, uneori privite prin ochii nostri , alteori prin ai altora. Si pentru ca mai devreme am avut o discutie cu un prieten tare  drag mie, care mi-a spus ca eu cer prea mult de la viata, m-am hotarat sa si scriu un mic topic cu acest subiect. Si intreb:

Cer prea mult daca imi doresc ca oamenii din jurul meu sa fie cu mai mult bun simt si sa respecte normele unei vieti curate (sa spunem asa) ,pure, atat material cat si spiritual; cer prea mult daca vreau ca societatea in care traiesc sa se conduca dupa legi (scrise sau nescrise, neimportant) si sa aiba un cod moral in conformitate cu ceea ce a lasat Creatorul pentru noi; cer prea mult daca visez la un barbat care sa fie langa mine nu pentru a imparti responsabilitati, ci pentru a-mi spune doua cuvinte care sa valoreze cat doua mii – pentru ca au fost spuse cu toata daruirea inimii; cer prea mult daca vreau pentru copiii mei un mediu sigur si stabil, in care sa nu fie nevoiti sa infrunte vicisitudinile vietii de mici, in care adolescenta sa fie ce trebuie sa fie; cer prea mult, un viitor neamenintat de razboaie, droguri, arme nucleare, lupta pentru putere si bani ci incarcat de bucurii si lucruri simple, ce incanta sufletul; cer prea mult daca visez sa-mi gasesc ‘jumatatea’ aici, pe Pamant, acel suflet pereche de care se vorbeste, cu care sa rezonez in cele mai marunte ganduri sau sentimente, cu care sa ma identific  pentru ca ne completam reciproc??

Nu am cerut niciodata nimic din ceea ce  as fi stiut ca nu pot oferi inapoi. Nu am vrut niciodata mai mult decat am putut da; principiul meu despre echitabilitate este bine definit si adanc inradacinat in sufletul meu. Am fost fair-play in orice imprejurare a vietii. Chiar as putea spune ca au fost situatii in care ‘gesturi’ mici m-au miscat pana la lacrimi si am cautat sa ‘raspund’ cu mult mai mult…

Si daca totusi, asa este si cer prea mult,  de ce am fost in masura sa simt asta?

Si aici citez: ”Niciodata nu ti se  da o dorinta fara sa ti se dea deasemenea si  puterea sa o transformi in realitate”.

4 responses »

  1. La Imparatie,Motanes…unde altundeva?De la viata le cer,pisoi…
    Da’ cred ca Barbosul are alte planuri cu mine.🙂

  2. @Desigur,Nicholas,dar si aici ca de fiecare data,intervine ‘eterna’ relativitate.
    Ce inseamna ”a trai bine” pentru fiecare;iar eu am spus deja cum as trai eu bine(nu-i vorba ca as mai putea adauga muuulte,ca de exemplu sa-mi stiu copiii in siguranta cand se intorc acasa sau sa nu fie supusi tentatiilor-droguri,etc- in scolile care invata) si din pacate chiar nu depinde de mine….😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s