Prin urmare, ce este iubirea?

Standard

Un subiect foarte controversat şi o definiţie greu de găsit, dat fiind că eu vreau o  explicaţie ce poate sta in picioare la toate argumentele pro şi contra.

IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. (sursa DEX 98)

drágoste (drágoste), s.f. – Iubire, afecțiune, tandrețe

DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ♢ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ♢ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ♢ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să… A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦

– Oare cei care au scris acest DEX au iubit?  –  🙂

Hai să fim serioşi! O definiţie mai ambiguă decât asta nici nu cred că putea fi dată. Aşadar dacă mă uit după dragoste, găsesc iubire şi invers. O.K. Cele două pot avea acelaşi înţeles, pot fi sinonime, dar definiţia clară unde este?! Ceea ce mă duce cu gândul ca de fapt, nimeni nu ştie! Sau ca nimeni nu a trăit acest sentiment! Unii spun că totul este chimie; că mai toate sentimentele trăite nu sunt altceva decât reacţii ale organismului, în urma reacţiilor chimice la nivelul creierului.

Spre exemplu:

Candace Pert de la Institutul Naţional American de sănătate a fost un adevărat pionier în domeniul acestui tip de cercetări şi a descoperit neuropeptidele, o serie de aminoacizi care plutesc în corp şi se lipesc de receptorii dispuşi să-i integreze. Până în prezent, s-au descoperit 60 de nuropeptide diferite, ele fiind cele care declanşează reacţiile emoţionale din corp atunci când se lipesc de receptori. Cu alte cuvinte, toate emoţiile noastre – iubirea, mâhnirea, fericirea – au o origine biochimică.

Când savantul englez Francis Crick şi colegii săi au câştigat Premiul Nobel în medicină pentru descifrarea codului ADN ce defineşte genele, el a uluit lumea medicală afirmând: „Voi toţi, bucuriile voastre, necazurile voastre, amintirile voastre, simţul identităţii, voinţa şi iubirea nu sunt altceva decât comportamentul unui vast ansamblu de celule nervoase.”

Principala substaţă chimică produsă pentru a da acest sentiment fizic înălţător al îndrăgostirii este PEA (feniletilamina), care este asemănătoare amfetaminelor şi se găseşte în ciocolată. Aceasta este una dintre substanţele chimice care face inima să palpite, mâinile să transpire, pupilele să se dilate şi să dea „furnicături” în stomac.

De asemenea, se degajă şi adrenalina, ceea ce sporeşte ritmul cardiac, dând voiciune şi sentimentul că vă simţiţi excelent. Totodată, mai există şi endorfinele, care stau la baza sistemului imunitar si care vă vindecă răceala. Când te săruţi cu persoana iubita, creierul face o analiza chimică rapidă a salivei fiecaruia şi ia hotărâri privitoare la compatibilitatea genetică. Creierul femeii face şi niste determinări chimice în legatură cu starea sistemului imunitar al barbatului.

Toate aceste reacţii chimice pozitive explică de ce indragostiţii sunt mai sănătoşi şi mai putin predispusi să se îmbolnăvească decât cei care nu sunt îndrăgostiţi. Aşadar, dacă te îndragosteşti, asta e foarte bine si pentru sănătatea ta. Ahaaa, astfel se explică de ce eu de doi ani (exceptând mici crize biliare şi inerentele răceli la schimbări de anotimp) încoace nu am mai fost bolnavă! Dar totuşi eu am o mare dilema: creierul meu nu a făcut analiya chimică a salivei LUI  (încă) !   🙂

Dar să continuăm!

Se mai spune că iubirea este de fapt o dependenţă oferită de anticiparea modului în care persoana iubită te face să te simţi, o satisfacere a nevoilor tale emoţionale. Mai pe româneşte spus, traducerea ar fi că: eu am nevoie de toate acele ‘chestii’ de mai sus – simt nevoia să traiesc acea multitudine de sentimente – iar cineva mi le oferă. Buuun. În timp, nevoia mea este satisfăcută şi treptat realizez – deşi asta se întâmplă, cred eu, pentru faptul că acea stare a devenit o a doua natură pe care nu o mai deosebeşti de cea iniţială; consideri ca aşa ai fost de când lumea – că am o nouă ‘nevoie’. Şi aici ajungi în punctul în care dispare iubirea – dar ăsta e un alt subiect – şi începi prin a căuta iarăşi satisfacerea aceloraşi sentimente/nevoi, dar oferite de o altă persoană.

Pe de altă parte, persoana iubită îţi greşeşte repetat(te face să suferi), tu o ierţi din ce în ce mai greu, înceteyi să îi mai asociezi numele cu fericire şi iubire în totalitate – dat fiind că încetezi să îi mai asociezi persoana cu acele stări euforice, acel drog al emoţiilor, acele sentimente ce îţi trimiteau fiori în tot corpul şi te făceau să visezi cu ochii deschişi, ci cu nefericirea care rezultă din deteriorarea relaţiei  – şi uite cum ajungem în acelaşi punct: dispare iubirea. Concluzia care s-ar trage de aici ar fi că şi dacă este sau nu satisfăcută acea ‘nevoie’ , mai devreme sau mai târziu, pentru faptul ca acele reacţii chimice s-au consumat, nu mai iubim. Foarte deprimant, nu?

Să constaţi după ”n” ani (indiferent că a avut loc o despărţire sau nu) că ceea ce ai trăit a fost doar un sentiment efemer, că toata starea’ de bine’ trăită este pusă sub semnul întrebării şi ai aşaaa un sentiment revelator că nu a fost iubire… sau cel puţin nu a fost ceea ce credeai tu despre acest concept. Cred… cred că de fapt, singura iubire reală care există este cea a lui Dumnezeu faţă de noi.

4 responses »

  1. @Nicholas, mi s-a intamplat si mie, ratacind pe bloguri, sa citesc articole care as fi putut jura ca sunt ale mele.
    So… tot ce e posibil sa fi citit ceva asemanator, dat fiind ca – vorba prietenului meu drag, Santos – ”suntem atat de diferiti si totusi atat de asemanatori”.
    Cu siguranta nu sunt eu singura care imi pun o astfel de intrebare…

  2. STAREA PERMANENTĂ DE IUBIRE SUPERIOARĂ reprezintă o stare speciala a constiintei generatoare de bucurie şi împlinire interioară care nu depinde de evenimente, lucruri sau fiinţe exterioare. Este o calitate mai rar întâlnită în societatea occidentală, deoarece aşa-numita iubire de natură erotică este considerată a fi maximul a ceea ce se poate manifesta într-o relaţie intimă. Chimia creierului se autoregleaza acestei stari speciale oferind astfel subiectului acele substante care mentin in permanenta starea interioara amintita. Starea de iubire superioară este descrisă în multe opere literare sau cinematografice de mare notorietate, dar care pentru telespectatorul sau cititorul de rând sunt doar povestiri despre situaţii rare, practic inaccesibile sau utopice, cel puţin pentru el. Chestiunile esenţiale pot fi rezumate astfel: • Într-o primă etapă, trăirile erotice din perioada adolescenţei nasc marea confuzie, care va fi asociată permanent iubirii superioare, în timp ce aceasta nu este decât o trăire condiţionată, dirijată şi înlănţuitoare, generată de reacţiile chimice ale creierului, activitatea hormonală a glandelor şi răspunsurile automate preluate de la organele de simţ, pe cale nervoasă. • În realitate, iubirea superioară e prima calitate care se manifestă în majoritatea dintre noi la vârstele copilăriei, între 2-5 ani şi de cele mai multe ori se estompează după această vârstă, sub impactul devastator al educaţiei şi îndoctrinării. Din acest motiv, „recuperarea” ei este foarte dificilă şi aproape imposibilă. • Trăirile erotice tind să se estompeze odată cu trecerea timpului, sentimentul singurătăţii îşi face simţită prezenţa, indiferent de prezenţa sau absenţa persoanelor în spaţiul de locuit şi neîmplinirile încep să răsară aparent fără motiv. Ulterior, efectul se produce în avalanşă, lucruri şi evenimente mărunte vor sta la baza conflictelor de anvergură, nepăsarea şi ignoranţa se vor manifesta cu multă intensitate, iar viaţa îşi pierde farmecul. Cu toate acestea, iubirea superioara poate fi readusa in fiinta noastra printr-o modificare speciala la nivelul fiziologiei in urma careia sa se produca mai multa vitalitate in corp, mai multa prezenta vie la nivelul corpului. Acest fenomen este f greu de realizat practic dar nu e imposibil. În acelaşi timp, prezenţa acestei noi calităţi reduce complet orice aşa-numite nevoi sau necesităţi de a mai întreţine la modul obligatoriu o relaţie intimă, însă nu o inhibă. Aceasta este oricând posibilă, dar nu mai este obligatorie si frustranta. Desigur, aceasta nu inseamna ca cel care realizeaza acest proces special de biotransformare va putea trai intr-o izolare completa si o libertate absoluta. Nevoia unei relatii se va resimti dar implinirea sau neimplinirea acesteia nu va produce fenomene turbulente la nivelul constiintei si a reactiilor chimice ale creierului. Eu am experimentat aceasta si mijloacele sunt la indemina oricui. Nu exista iubire care vine de la Dumnezeu deoarece Dumnezeu este o inventie a Bisericii iar religia e doar o amagire. Cunoasterea aprofundata bazata pe experiment perceptibil, intelegere echilibrata intuitiv-rationala este singura in masura sa releve o parte din raspunsurile la marile intrebari existentiale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s