Panait Istrati – ‘Să dai’

Standard

” Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii.

Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie!

Să plângi un timp… şi apoi să râzi!” (Nerantula)

One response »

  1. Io prefer să primesc în loc să dau. Râsul l-am dat acum trei ani, crescuse prea mare. Acum am două pisicuţe, una mai oldie, cealaltă cu vreo 30 ani mai tinerică. Împreună trecem printr-o mulţime de aventuri, mai ales când pisicuţa cea mică se ascunde şi n-o mai găsim. Ar fi haios să o vezi pe pisicuţa cea mare cum plânge de bucurie atunci când, după îndelungi căutări, îi vede apărând codiţa din te miri ce ungher.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s