Adevărata invidie :)

Standard

“Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă.
Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un boutique şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.
Nu-i nimic – ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan.
Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă.
Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără.
Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri başca bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodygarzi şi piscină.
Am rezistat şi de data aceasta eroic citind Richard al III-lea.
A urmat o a două vilă – la munte.
După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia – la mare.
Am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărui efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi şi “Declaraţia de iubire” a lui Gabriel Liiceanu.
Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară.
Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale.
L-au dat a doua oară cu mare success.
Am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp…

Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, gagici.
Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată.
În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de P.N.A.
Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa.

Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins adevărata invidie…”

🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s