Ştefan Augustin Doinaş

Standard

iedera

Mesterul, stropit pe maini cu var,
inalta coloane si-arhitrava.
Zgribulita-n cuibul ei amar
de pamant, sfioasa si firava,
iedera-ncerca fara spor
sa i se-nfasoare pe picior.
”- Vrei sa stam de vorba ? Vino sus…”
Ah, de-atunci suvoaie-ntregi de clipe
si-au varsat luminile in vant !
Iedera-mbatata de cuvant
musca zidul nalt ca sa nu tipe
si mereu, mereu isi ia avant.
Iat-o: frunza palida, sihastra,
se alinta seara sub fereastra;
linge glezna pietrelor; deschide
nise oarbe, stresini si firide,
pantece de noi cariatide
si suind cu soarele pe dungi
misca brate gingase, prelungi.
Nu e fulger ,grindina sau ploaie
care s-o opreasca din urcus;
trupul fin si desirat se-ndoaie
lunecand pe muchii, jucausi.
Dale albe, mohorate gresii,
reci vitralii scaparand ca pesti

-aspre,geometrice obsesii –
se inchid sub pasii ei lupesti
si se fac mai netede – sa cada
frunza care bajbaie-n arcada.
Vantul cu ocari, razand de ea,
ii astupa cea din urma stea.
Toate sunt zadarnice. Atrasa
de cuvantul care i s-a spus,
iedera se catara pe casa
intinzandu-si valul de mireasa,
leganat si verde, pana sus.
O, dac-ar scurma prin tencuiala
strabatand-o, dac-ar da navala,
si-ar gasi iubitul in iatac ?
Zidurile stiu, fara-ndoiala.
Zidurile o sustin – si tac…

Iedera indragostita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s