So what?
Toata saptamana umbli ca drogat(a), alergand dupa tramvaie, metrouri, etc (bineinteles, iesind mereu pe locul 2 – fuck! l-am pierdut si pe asta!) sau asteptand la semafoare si in trafic – lucru care te incarca, prin excelenta, cu o doza maxima de nervi dar care in acelasi timp iti ofera oportunitatea de a cunoaste cele mai jalnice specimene de soferi(te), mai inepti(e) decat ineptia insasi; in fiecare zi de luni, marti, miercuri, joi si vineri auzi aceeasi alarma (a ceasului, telefonului, radioului…) fix la aceeasi ora (la mine 6, par example) si tanjind dupa inca o jumatate de ora sub pilota moale si calduta, te ridici totusi stiind ca oricat te vei stradui sa iesi din casa in timp util, rezultatul va fi mereu acelasi: VEI INTARZIAAAAAA!!! Spalandu-te pe dinti te intrebi poate, oare cat te va mai suporta sefu'(sefa) dar neplacandu-ti raspunsul pe care, culmea, l-ai gasit singur(a) cu ajutorul neuronului tau, inca adormit, treci repede la lucruri existentiale: cu ce sa ma mai imbrac, dat fiind ca si vremea de afara este la fel de nehotarata ca si tine. Dar, toate la un loc sunt doar fleacuri, in comparatie cu faimoasa’ shakespeariana ”to be or not to be”.
Asadar, that’s the question. O sa fiu sau n-o sa fiu Undeva in acest final de saptamana? Sau ca de obicei , o sa ma bucur ca ah, finaly, o sa dorm (doua dimineti la rand! wow!!) pana la 9…10…11…:), desi pe undeva, agatat de lobul urechii, micul meu dracusor imi tipa ca ceasul meu biologic ma va trezi, ca de obicei, la ora 6 – prin urmare stop dreaming!!).
Pana una alta, merg sa fac dus ,sa-mi fac o cana maaaare de cafea si sa-mi pun neuronul congelat sa faca jogging :). Mai vedem…
angi08.wordpress.com 